Get a new life! [privat frate.Shigo si Alex ]

Pregatesc repede aluatul,punand tot ce era mai bun in el.Modelez prajiturile in forma de animale,bagandu-le la cumptor,acum trebuind doar sa astept sa se coaca.Privesc pe geam vazand ce furtuna groaznica era afara cazand pe ganduri pana cand am fost trezit de sunetul cuptorului ce anunta ca prajiturile erau gata.Asa se intampal cand aveai un cuptor bun,se facea foarte repede si eu delicioase.Scot tava din cuptor,punand-o pe masa,aranjand apoi prajiturile pe un platou.Iau paltoul,urcand pana la camera baaitului,asigurandu-ma ca inca dormea,intrand intr-o liniste deplina,lasandu-i platoul pe masa

Acum ce incerca sa faca?Sa nu zici ca aia ar trebui numita liniste,nu?Il privesc printre gene, neintelegand ce avea de gand sa faca.Alea...alea er prajituri?! Ah ce bunaciuni! Numai felul in care aratau ma faceau sa salivez.Apropiindu-se de masa pentru a lasa platoul, il prind de incheietura mainii tragandu-l spre mine. Ce vroiam sa fac?Nimic.Cel putin, daca pustiu nu ma provoca.
-Nu spune ca aveai de gand sa pleci la fel cum ai intrat,nu?
Il intreb, urcandu-ma deasupra lui,tinandu-i mainile deasupra capului.Locul era mult prea ingust pentru ca amandoi sa stam intinsi,plus ca "de sus"imi convenea mai mult

Am trasarit imediat ce mi-am simtit mana apucata,trezindu-ma apoi sub baiat.Il priveam confuz,incercand sa derulez in minte faza asta cu incetinitorul,nu prea reusindu-mi.Plus ca pozitia nu era prea comoda
-Eu...am vrut doar sa ma revansez pentru ajutorul dat.Nu am vrut sa te trezesc asa ca am pastrat linistea

Cand aveam de gand sa ma obisnuiesc cu personalitatea ciudata a pustiului? Zambesc slab, sautandu-l scurt pe frunte si ridicandu-ma:
-Nu aveai de ce sa te revansezi.Oricine ar fi reactionat la fel.
Spun, trecandu-mi un deget peste nasul lui indepartandu-ma pentru a-mi cauta niste haine.Nu de alta dar nu aveam de gand sa il traumatizez iar pe pusti.Imi duc un deget sub barbie, aruncand neglijent pe podea o pereche skinny albstri si un tricou larg gri.Bineinteles aveam de gand sa ma si imbrac cu el.
-Stii ce? Cred ca ar trebui sa imi cer sc..sc..
Incerc sa rostesc cuvantul "scuze" neprovocandu-mi mare placere:
-Sc-z-e.

Inchid scurt ochii cand ma saruta pe frunte,privindu-l cu ochi-mi mari,ascultand atent ce avea de spus.Oare chiar orice ar fi facut la fel?Nu prea cred asta...cred ca trecusem prin multe lucruri si stiam adevarata natura a oamenilor cat sa spun ca nu oricine ar fi facut la fel.Imi privesc nasul intr-un mod caraghios dupa ce-si retrasese degetul,ridicandu-ma in sezut.Mi-am indreptat privirea spre el,chicotind slab,observand ca ii era tare greu sa spuna acel cuvant
-Nu trebuie sa-ti ceri scuze,insa apreciez gestul

Il privesc cu coltul ochiului, dand negativ din cap. Se multumea cu prea putin. Dau usor din umeri, ridicandu-mi hainele de jos si trantindu-le pe marginea fotoliului, incepand sa imi deschei nasturii de la camasa. Imediat ce am ramas doar in boxeri, imi intind bine spatele, ducandu-ma spre oglinda si privindu-mi corpul. Cu mult mai bine, acum ca totul revenise la normal. Ma reintorsc spre fotoliu, intinzandu-ma dupa blugi si imbracandu-i, lasand totusi tricoul acolo. Momentan nu aveam nevoie de el. Ma intorc spre pusti, zambind slab:
-Nu-mi spune ca tu le-ai facut..
Ii zic, privind platoul. De ce ar fi facut pustiu asta? Oricum, pareau a naibii de bune. Imi trec limba peste buze, muscandu-mi-o usor

Mi-am indreptat privirea spre el,retragand-o rapid cand am vazut ca se schimba,inrosindu-ma slab in obraji
-Ummm..ba da,eu le-am,pentru tine ca sa-ti multumesc pentru tot ajutorul dat
Spun zambind slab,tragandu-mi genunchii la piept.Il priveam cu coada ochiului,curios sa vad ce spune cand va manca

Iau una dintre prajituri, amuzat de forma acesteia. Zambetul inca imi completa expresia faciala, gustul ducandu-ma spre al noulea cer. Imi trec din nou limba peste buze, inchizandu-mi pret de cateva secunde ochii:
-Esti prea bun!
Spun,continuandu-mi cu pofta prajiturile.Eu la 23 de ani ma lasam pe mana celorlaltora sa gateasca si pustiu putea face prajituri atat de bune? Clar ma aflam pe alta lume, dintre noi cred ca el fiind ciudatu' cel mai experimentat.

AM zambit larg,intorcandu-mi chipul spre el.Inima mi se mari cand am auzit ca-i placea,pentru prima data simtindu-ma bine cand cineva spusese asta
-Ma bucur ca-ti plac!Mananca cate vrei,sunt toate ale tale
Spun ridicandu-ma de jos dand sa plec.Nu vroiam sa-l mai deranjez,poate avea si el treaba
-Vorbim mai tarziu

Il priveam cu coltul ochiului, avand mana dreapta ocupata cu prajitura. Il prind iar de incheietura, oftand.
-Nu pleci acum.
Spun,intorcandu-ma cu fata spre el, reluandu-mi mana pe langa corp:
-Adica..poti face ce vrei. Nu te oblig sa stai si sa imi tii companie.
Mormai, indepartandu-ma de el, luandu-mi pachetul de tigari din sertar. Prind una cu buzele, aprinzand-o cu propria bricheta, specifica mie.

M-am oprit in loc cand imi cuprinse incheietura,privindu-l putin uimit.Chiar vroia atat de mult sa stau cu el?
-Poi...am zis ca poate ai treaba si eu sunt cam in plus
Spun evitandu-i privirea,tinand-o topt timpul in jos.In plus,nu intelegeam de ce ar vrea cineva sa stea cu un ciudat ca mine

Cu toate ca eram cam ocupat cu tigara, il ascultam atent pe pusti, incercandde data asta sa ii analizez orice cuvant pentru a nu mi se parea straniu tot ceea ce spune:
-Nu ma deranjezi. Nu fi prostut.
Spun, dand pozitiv dincap numai pentru a-mi sustine afirmatia. Nu vroiam sa ii dau impresia asta, ce era de-a dreptul gresita. Oftez, lasand fumul sa imi inunde gura. Eram de-a dreptul innebunit dupa senzatia asta.
-Vrei?
Intreb, intinzand pachetul spre el, nefiind sigur daca el fumeaza sau nu.

Ascultandu-i cuvintele,zambesc slab bucurandu-ma ca inca vroia sa stau cu el.Dau afirmativ din cap,avand sa raman.Imi indrept privirea spre tigari,stramband din buze
-Nu merci,nu fumez
SPun ferm,mandru de acest lucru chiar daca as fi putut sa ma apuc oricand.Nu mi se parea normal sa-mi omor plamanii pentru un aiurit de fum

Uneori ajungeam sa ii invidiezi pe cei ce nu fumau, alteori fiind pur si simplu mandru. Dau indiferent din umeri, retragandu-mi mana , punand bricheta in pachet si aruncandu-l pe noptiera. Nu puteam intelege multe lucruri. Cum sa nu fumezi la 18 ani?! Eu ma apucasem la 10 ani,la colturile blocurilor.
-Bine pustiule. Daca vrei ceva, poti lua. Nu ma deranjeaza.
Spun, ca de obicei aprobandu-mi cuvintele prin miscari lente din cap. Devenise un obicei pentru mine, lucru de care nu puteam scapa.

-Nu,mi-e bine
Spun asezandu-ma pe canapea,cu genunchii la piept privind pe geam cum viscolea afara.Imi trec instinctiv un deget pe unul dintre fluturii tatuati,ca sa ma asigur intr-un fel ca sunt acolo si nu si-au luat zborul,stiind totusi ca asa ceva era imposibil,dar nu strica sa ma asigur din cand in cand

-Bine.
Murmur, continuandu-mi tigara. Nu vroiam sa par nepoliticos,dar chiar simteam nevoia sa fumez. Bineinteles mergea si o cafea dar cine avea dispozitia necesara ca sa o faca?Imi indrept spate,lasandu-mi mana cu tigara pe langa corp, cealalta ducand-o la gura si cascand.Mi-era a dracului de somn, realizand ca somniferele isi facuse iar efectele.Ma intrebam daca puteam deveni dependent de el sau poate eram deja..?

Zambesc slab,inca dorindu-mi sa ma duc pe-afara si sa ma joc in zapada,insa nu aveam s-o fac.Ce patisem seara tercuta mi-a fost de-ajuns,nu ma vroiam inca o data.Ma intind pe canapea,tinandu-mi o mana pe abdomen si cealalta pe ochi,relaxandu-ma putin.Dormisem bine,nu-mi era somn,insa vroiam doar sa ma bucur putin de liniste

Zambesc slab,rabatand geamul cat sa arunc tigara, inchizandu-l la loc. Nu aveam de gand sa racesc camera numai dintr-un capriciu ce il voi regreta mai tarziu, cum aveam obiceiul. Privindu-l cu coltul ochiului, reuseam sa vad ca se intinsese pe canapea.Il privesc calm, apropiindu-ma de el lasandu-mi expresia malefica sa imi revina pe fata. Aprind o alta tigara, aplecandu-ma spre fata pustiului, lipindu-mi buzele de ale sale,suflandu-i fumul pentru a-l simti si el. In loc sa ma imping iar el, ma retrag eu, pastrandu-mi expresia faciala.

AM simtit racoarea vaga ce intra in camera,apoi fumul tigarii.Isi aprinsese o atla tigare?Cum putea sa fumeze atat de mult?Simteam mirosul din ce in ce mai aproape de mine pana cand mi-am dat seama ca baiatul imi cuprinse buzele intr-un sarut,lasand in urma fumul acela dezgustator.Maresc ochii uimit,incepand sa tusesc cand ma lasa in pace,stand in sezut
-Ce..naiba...

Ii analizam fiecare miscare cu privirea, pastrandu-mi zambetul pe fata. Era cu mult mai bine acum. Ma asez pe fotoliu, ducandu-mi ambele picioare pe masuta din fata.
-Si inca nu te-ai razgandit? Nu vrei?
Intreb, aruncandu-i pachetul langa el, decizia apartinandu-i numai lui. Nu aveam dreptul sa aleg eu in locul lui. Ii aratasem deja ce senzatie ciudata si placuta in acelasi timp simteai cand fumezi. Il priveam in continuare, fumand fara a-mi schimba expresia faciala

Continui sa tusesc,lovindu-ma usor cu palma pe piept.Doamne,ce gust groaznic avea.Cum putea suporta asa ceva?!Dupa ce m-am mai calmat,am privit pachetul de langa el,strambandu-ma dezgustat la el
-In nici un caz nu ma voi apuca de ceva ce are un gust atat de groaznic
Spun aruncandu-i pachetul inapoi stergandu-mi copilaros mana ca si cand m-as fi murdarit pe ea
-Cum suporti chestiile astea?

Ii dezaprob afirmatiile prin miscari lente din cap, dand indiferent din umeri:
-In niciun caz nu sunt dezgustatoare.
Spun, luandu-mi pachetul si aruncandu-l nepasator pe pat. Ele erau motivatia pentru care traiam , singurul lucru de care nu ma lasasem de atata timp.
-Gustul lor ajung sa imi indeplineasca orice dorinta, cel putin cat timp fumez nu-mi pasa de persoanele din jur.
Bun.. nu eram cel mai potrivit la explicatii, mereu improvizand. Ce-i drept aveam defectul de a fuma o tigara una dupa alta, nepunand accent pe consecinte.

-Decat sa tragi in tine asa ceva mai bine le-ai inlocui naibii cu ceva mai buni.Iti strici plamanii si ai toata ziua gustul ala dezgustator in gura
Spun scotandu-mi limba afara,privind-o.Cand naiba avea sa treaca gustul ala enervant?In plus de ce naiba facuse asta?
-Apopo...de ce mi-ai bagat fumul in gura?Nu a fost prea frumos...
Intreb privindu-l bosumflat,incruntat,tinandu-mi mainile incrucisate la piept

Ah ce gesturi copilaroase putea folosi si pustiu. Ranjetul inca nu-mi disparuse de pe fata, ascultandu-l cu toate ca nu dadeam dovada de asta. Imi priveam tigara si fumul sub diferite forme.. pustiul ma facuse de-a dreptul curios, realizand ca nu as suporta nici o zi fara pachetul meu.
-Scumpete, nu-mi cere explicatii. Nu sunt bun la asta.
Ii zic, stiind si singur lucrul asta. Nu vroiam sa ma complic cu explicatii pe care, probabil, nici ca le-as fi dus pana la acapat, ramanand doar cu simple cuvinte.
-De ce? Vrei sa mai incercam odata?
Intreb amuzat, stiind ca pustiu ar alege bineinteles raspunsul negativ. Era speriat mai rau ca de bombe si nici ca aveam de gand sa fac presiuni asupra lui din pur capriciu

Sa nu-i cer explicatii?Pai daca nu-i ceream explicatii eu cum as fi putut intelege gestul lui?Oftez adanc,tinandu-mi genunchii la piept si barbia pe ei,privindu-l fara expresie.Imi parea rau ca se termina pentru un fum aiurit care nici macar nu era dulce sau mirosea frumos.Auzindu-i a doua intrebare,maresc ochii,refuzand vehement,agitandu-mi mainile in semn de nu
-Nu,nu,mi-e bine asa,nu te deranja