Get a new life! [privat frate.Shigo si Alex ]

Nu mai suportam chestia asta.Paream un adevarat las in fata lui Rek si doar din cauza ca ma temeam de un om.Sintindu-i mana pe obrazul meu,ma calmez,lasand doua lacrimi sa-mi cada pe chip.Vrand sa le ascund,imi las fruntea pe genunchii stransi puternic la piept,muscandu-mi buza inferioara
-Vreau...sa termine...Nu ma tem de ce-as putea pati eu ci de ce-ai putea apti tu Alex...David e un tip razbunator si imi e teama ca in loc sa fie nervos pe mine va fi pe tine.Nu vreau sa patesti nimic!
Spun usor agitat,lasand telefonul sa sune incontinuare,fara sa-l privesc macar

Zambesc slab, ridicandu-i chipul.
-Nu voi pati nimic.
Spun, dorind sa il asigur de acest lucru. Oamenii tatei stiau sa ne apere de unu' ca el. Oricum, adca pateam ceva tipu' ala nu ar mai fi apucat nici macar o zi. Si atta era un om influent ce nu suporta sa se atinga cineva de mine, mai ales sa imi faca ceva rau. Ranjesc malefic, fiind sigur de acest lucru. Nu intelegeam ce se tot preocupa atata de soarta mea. La urma urmei, avusem in viata tot ce mi-am dorit. Nu ma puteam plange. Oricum, sa nu fiu pesimist. Nu doream sa ii transmit aceasta stare si lui.

Imi ridic privirea,admirandu-i atent chipul frumos.Il curpind in brate fara sa ma gandesc ca l-as putea incomoda la condus.Vroiam doar sa-l simt cat mai aproape de mine,sa stiu ca nu va pati absolut nimic.Nu stiam ce fel de persoana era,nu stiam inca,insa era normal sa-mi fac griji pentru el.Il iubeam mai mult ca pe propia viata,nu conta ce pateam eu,pentru mine conta numai el mai ales ca din cauza mea intrase in toata povestea asta nenorocita.In sfarsit telefonul se oprise din vibrat iar corpul meu nu mai tremura
-Te rog,promite-mi ca vei dormi in camera cu mine!Vreau sa stiu ca esti tot timpul langa mine altfel n-as putea dormii

Simtindu-ma imbratisat, incerc sa mentin masina in aceeasi pozitie, luandu-mi pret de cateva secunde piciorul de pe acceleratie. Nu puteam conduce cu o astfel de viteza la aceasta imbratisare. Riscam sa fac accidente si numai asta imi lipsea.
-Bine scumpule.
Spun, zambind si dand pozitiv din cap. Normal ca acceptam. Daca mi se oferea ocazia, cum sa nu?
-Dar mai intai ne oprim la niste magazine pentru a cumpara haine. Niciunul nu ne-am adus.
Zic, remarcand acest lucru abia acum

Auzind ca fusese de acord cu acest lcuru,zambesc larg sarutandu-l apasat pe obraz.Eram bucuros ca nu aveam sa dorm singur si sa ma chinui in a ma trezii din cosmarurile mele zilnice.Ii dau drumul caci abia acum realizez ca eu il imbratisam cand el conducea,inrosnindu-ma slab in obraji.APuc telefonul de jos,scotandu-i imediat cartela.Am deschis geamul,rupand cartela in doua bucati,aruncandu-le afara,inchizand geamul la loc.Asa nu mai avea cum sa ma mai deranjeze.Ca tot adusese vorba de haine,avea dreptate,doar pe cele de pe mine le mai aveam
-Buna idee!oricum trebuia sa-mi cumpar niste haine noi.Doar astea ce le port mi-au placut cu adevarat,restul sunt groaznice
Spun caci mai mereu ma chinuiam sa-mi gasesc ceva pe gustul meu,urand noua moda din ziua de azi

Imi duc mana pe obraz imediat ce isi retrase chipul pentru a arunca acea cartela. Imi pastrez zambetul pe fata, dand pozitiv din cap. Acum ca avea si aprobarea sa, o iau spre un nou drum, dorind sa ajung la magazinul de unde imi cumparam hainele de obicei. Pur si simplu ma simteam ca in Rai acolo. Plus ca nici mie nu mi-ar strica noi haine, creioane, pierce-uri. Aveam nevoie sa mai schimb anumite lucruri, cu toate ca eram constient ca iar imi va curge sange din buza cand voi schimba cele doua pierce-uri.Oftez cand imi simt din nou telefonul vibrand, simtindu-ma suprasolicitat.
-Mda?
T:-Ti-am trimis doua de cate sapte. Vezi poate nu mi-i omori si pe astia. Data trecuta ai venit cu unu' intreg.
-Stiu. Atunci a fost altceva. Oricum, nu vorbesc despre asta acum.Intelegi si tu.
T:-E cineva cu tine?De el vrei sa te feresc?
-Nu! Stai calm. Ma descurc cu paispe oameni si daca e nevoie te sun.
Inchid telefonul, zambind din ce in ce mai larg

Acum era mult mai bine.Eram langa cel ce iubeam,imi distrusesem singurul mod prin care ma putea conctacta nemernicul ala si mergeam sa-mi cumpar haineeeee!!!Ce putea fi mai frumos decat asta?Auzind ca iar vorbeste la telefon,muream prea mult de curiozitate ca de data asta sa nu-l intreb despre ce era vorba
-Ummm...scuze ca intreb insa cu cine vorbesti si despre ce?
Imi mut privirea spre el,tinandu-mi telefonul cu ambele maini.Acum trebuia sa-mi iau si o cartela noua.Mai aveam un telefon,deci alta cartela,insa aia era pentru rudele din strainatate deci nu o puteam folosi mereu

Las telefonul sa cada langa mine, pe scaun, privirea fiindu-mi captata de pusti cand imi puse intrebarea . Ce sa ii raspund? Adevarul ar fi cam penal, dar daca asta vroia sa afle..
-Era tatal meu. Vorbeau despre viata de zi cu zi.
Spun, pastrandu-mi zambetul pe fata. Brusc, expresia faciala deveni una serioasa, stramband din buze. Uitasem de esential! Spray'urile mele de par! Acum trebuia sa imi cumpar alte. Nu suportam sa stau fara ele.Ah! Graba asta. Nu imi placea culoarea mea de asta deseori o schimbam dar nu permanent. Uneori ma faceam albastru deschis, inchis , alb , blond nimic nu conta atat timp cat imi statea bine. Oftez, privindu-ma in oglinda, dand usor din umeri. Nici brunet nu era rau cu toate ca detestam sa fiu natural.

Il ascunlt atent in timp ce imi lipesc spatele de scaunul masinii,ce era foarte comod.La masina mea zici ca stateam pe ghimpi,mai si dadusem atatia bani pe ea.
-Tatal tau deci...ce fel de om e?
Intreb zambitor fiind curios cum era.Imi placea sa vorbesc cu diferite persoane de parinti,asa imi dadeam si eu seama ce pierdusem.Imi strang genunchii la piept,lasandu-mi obrazul pe ei.Priveam atent si zambitor spre Rek,admriandu-i frumusetea,mai bine zis perfectiunea.Gata,aveam si eu de gand sa-mi fac pierce ca si el!Insa nu-l vroiam la vedere.Unul in limba ar fi fost perfect,asta numai daca vroia sa-mi faca ca eu nu stiam si imi era si frica sa-mi fac eu.Daca s-ar fi infectat ca nu stiusem sa-mi dau cum trebuie gaura?Nu vroiam sa risc

Inghit sec, incepand sa rad la intrebarea pustiului. Ce ii veni? Imi duc mana la gura, incercand ca rasul meu sa evina unul silentios.
-Pai nu am ce sa iti zic despre el. Nu il pot compara cu alti parinti. Intre mine si el nu exista relatii, doar simple afaceri.
Spun, lasand un mic zambet sa reiasa, cu toate ca se vedea ca e chinuit. Ce dracu'? Nu puteam zambi la astfel de lucruri. Mereu imi stricam buna dispozitie tatal meu, sau cel putin acest subiect. Dau indiferent din umeri, incercand sa para ca acest lucru nu ma deranjeaza. Asta incercam sa imi impun de mic copil, de cand ma lasase cu bonele care deveneau toate amantele sale.

-Inteleg.Scuze ca te-am intrebat
Spun stiind ca poate acest subiectul il deranjase.In plus,imi dadeam seama din felul in care vorbise cu el la telefon ca nu il iubea.Poate tatal lui fusese un om caruia nu i-a acordat destula atentie cand el fusese mic si de-aici acea raceala intre ei.Imi indrept din nou privirea pe geam,gandindu-ma la tatal meu.EL nu fusese asa.Mereu se juca cu mine cand eram mic,imi daduse tot feluri de sfaturi si-mi fusese un adevarat prieten,frate si parinte in acelasi timp.Intr-un fel imi parea rau ca Rek nu simtea la fel pentru tatal lui insa nu aveam nici un drept sa ma bag peste familia acestuia

Dau negativ din cap imediat ce il aud, afisand un zambet larg:
-Nu trebuie. Este cel mai de incredere om cu care fac afaceri.
Spun, rasufland usurat. Acum constientizam si eu acest lucru, cu toate ca nici de data asta nu aveam de gand sa accept adevarul.Il priveam doar o sursa de profit, de care ma ajutam de fiecare data cand aveam nevoie. Eram genul care se bucura de orice ban, cheltuindu-l fara cap.
-Tu cum te ai cu parintii tai?
Intreb, privindu-l scurt cu coltul ochiului, revenindu-mi privirea asupra drumului

Auzindu-i intrebarea,zambesc usor,oarecum nostalgic.Imi strang genunchii si mai tare la piept,privind in jos ganditor
-Ma intelegeam bine.Erau cei mai grozavi parinti pe care cineva i-a putut avea.Nu aveam ce sa le ascund si defiecare cand intram intr-o belea erau langa mine si ma ajutau cum puteau ei mai bine.
Spun fara sa-l privesc,amintindu-mi de timpul petrecut cu ei,mai ales cu tata.Imi parea rau ca totul se sfarsise atat de repede si dureros insa asa era viata.Ma obisnuisem deja cu chestia asta si parca nu mai durea chiar atat de tare ca in trecut

Imi inclin capul in partea dreapta, neintelegand pe moment de ce folosea timpul imperfect pentru toate verbele. Cand realizez, inghit sec, ducandu-mi o mana pe obrazul sau. Nu imi luam ochii asupra drumului sperand sa nu fac vreun accident cum din pacate aveam obiceiul. Pustiul parea ca a suferit mult la viata sa, neavand de gand sa ii mai fac si eu probleme.
-Scumpule, vrei ceva intre timp? Mancare, de baut .. orice.
Spun, avand de gand sa ii satisfac dorintele oricat reuseam, bineinteles chiar si eu avand limite. Oricat incercam sa par diferit de ceilalti nu reuseam, izbindu-ma mereu de situatii din care nici ca reuseam sa ies singur