It`s so cold .

Cu toate ca era dimineata in cort era inca intuneric asa ca am inceput sa caut rucsacul pe sub patura. Odata gasit,mi-am bagat mana in el,rascolind pe acolo pana ce am dat peste o lanterna de buzunar. O aprind , indreptand-o spre ochii baiatului, parca dorind sa vad daca aveau aceeasi culoare.

Din cauza acele lumini puternice,pupilele mi s-au dilatat,ochii incepand sa ma doara.Imi pun mana la ochi pentru a opri acealumina,strangand din ei
-Inceteaza
Spun morocanos caci aveam ochii foarte sensibili la lumina.Ce i-o fi venit sa-mi puna direct lanterna in fata?

Imediat dupa replica lui am mutat lumina in alta parte,insa nu am stins-o. Macar asa putea face putina lumina cat sa ne vedem si noi.
-Scuze,voiam sa vad daca .. mai traiesti.
Stiind ca nu mai aveam cum sa adorm acum si inca eram obosit,trebuia sa stau calm. De obicei ma enervam foarte repede cand eram obosit si nu reusisem sa ma odihnesc.
-Cand plecam? zic putin trist,parandu-mi-se ca timpul pe munte trecuse prea repede.

-Da,din fericire inca traiesc
SPun itninzandu-mi oasele amortite,auzindu-mi cum mi-a trosnit spatele,ca deobicei.Imi indrept privirea spre el,fiind mult mai bine acum ca il puteam vedea datorita luminei de la lanterna.Nu prea stiam sa-i raspund la intrebare,adevarul era ca desii fusesem atat de incantat ca vom veni aici,nici nu prea am apucat sa ma distrez atat de mult pecat am sperat
-Nu stiu...cand vrei tu,mi-e indiferent

Raman oarecum cu gura cascata cand aud cum ii trosnesc oasele.
-Dupa mine,as mai sta o saptamana aici daca nu ai fi zis tu povestea aia.
Dau din umeri,apoi il ciufulesc ca sa isi dea seama ca am glumit si sa nu se simta vinovat. Intr-adevar ma asteptam sa ne distram,insa mai mult ne pierdusem timpul. Ma las pe spate,dand cu capul de ceva tare din rucsac,dar la cat de lene imi era nu am vrut sa verific peste ce am dat.
-O sa plecam mai tarziu, dupa cum imi amintesc astazi trebuie sa vizitam pe cineva,nu?

M alas ciufulit,oftand adanc.Parca i-am zis sa nu mai faca asta ca altfel as fi aratat chiar ca un nebun fugit de la sanatoriu.Int-run fel imi parea rau ca aveam sa plecam,totul pe-aici merita explorat si as fi vrut sa-mi petrec cat mai mult timp cu el insa a trebuit sa intervina povestile stupide ale lui David.Deparca el nu s-a intors intreg de cate ori a fost aici.Stramb din gura,indreptandu-mi privirea spre el,analizandu-i atent chipul frumos.Cand pomenise de vizitat,tresar usor amintindu-mi ca astazi venea David
-Doamne,asa e!Azi se intoarce David!

Imi duc mana sub cap frecandu-mi usor locul unde ma lovisem,durerea trecand imediat.
-Ma mir cum ti-ai adus aminte,chicotesc,venindu-mi ideea la care ma gandeam inca de aseara. Ma gandeam ca daca te intreaba unde ai fost, sa nu ii spui ca ai venit cu mine aici. Doar el ti-a zis povestea aia,nu? Nu vreau sa par vinovat ca te-am adus aici, in plus el nici nu stie ce am facut noi.
Imi ridic o mana deasupra cupului,miscand-o in timp ce vorbeam.

-Iti faci prea multe griji.Ii voi spune adevarul.Nu vreau sa mint,trebuie sa ma intelegi.In plus nu ai de ce sa fie vinovat cand el nu a vrut decat sa ma sperie cu povestile alea de doi bani.Ba chair,am sa-i spun si ii voi da peste nas ca am avut curajul sa vin aici in ciuda lucrurilor spuse de el si ca am fost cu tine,nu cu el cu si-ar fi dorit
Spun pe un ton serios,zambind cald la sfarsit.Asa,ma voi putea razbuna pe David pentru toate acele lucruri pe care mi le-a bagat in cap despre locul asta atat de frumos,plus ca din cauza lui nu am apucat sa ma distrez mai deloc

Imi las mana in jos si incep sa il privesc in timp ce vorbea.
-Nu, nu ii vei spune nimic ! ma ridic in capul oaselor,ridicand tonul. Tocmai de asta nu vreau, poate se va razbuna pe mine ca te-am adus aici,exact cum ai zis si tu,in loc sa vi cu el ai venit cu mine.
Ma incrunt iarasi,oboseala mea facandu-si efectul.

-Gandesti prost
SPun cu o voce oarecum plictisita,privindu-l cu o expresie serioasa.Numai de-o cearta nu aveam eu chef acum,asta era clar
-Nu-l cunosti pe David,el uraste sa se razbune pe cineva.Cand ise intampla un lucru i se intampla si nu da vina pe nimeni.Insa ce tot ai?te temi de cineva pe care nici nu-l cunosti macar.In regula,vrei sa mint ca nu ai fost cu mine,bine,am sa-i spun ca am fost singur singurel si ca nu a avut cine sa aibe grija de mine toata noaptea si am stat in compania fiarelor salbatice.Multumit domnule morocanos?

Acceptand ideea lui,ma las inapoi pe spate, cu ambele maini in aer de data asta. Oftez scurt,inchizandu-mi ochii.
-Ai dreptate, nu il cunosc,insa mi-am creat o parere despre el din spusele tale. Mai bine ii spui adevarul,murmur,cazand de acord ce ar fi mai bine sa facem.
In orice caz, poate dupa plecarea mea avea sa ii spuna adevarul. Nici nu le cunosteam lagatura bine iar eu deja trageam concluziile.

-Uite,o sa vezi ce persoana de treaba este si cu siguranta iti va multi de vreo 5-10 ori daca nu chiar mai mult ca nu m-ai lasat sa vin aici singur.Haideee,nu mai fi asaaa!!!
Spun apropiindu-ma de el.M-am urcat peste el,stand pe mandria lui,privindu-l bosumflat.Imi tineam mainile pe pieptul lui,incercand sa ma als cu toata greutatea insa la cat eram de slab slabe sanse sa-l doara.Nu-mi placea cand il vedeam atat de intors pe dos.Ii statea mult,mult mai bine cand zambea si radea de mine.As fi preferat sa faca asta decat sa ii aud tonul mofturos

-Bine,bine, murmur, ascultandu-i si de data asta vorbele cu mare atentie.
Poate chiar avea dreptate, poate nu era cum il credeam eu. Oricum fiecare persoana avea dreptul de asi face o parere inainte sa il intalneasca pe respectiv. Odata asezat pe mine, incep sa il privesc cu ochii mari. Acum ce voia sa faca? sa ma inveseleasca? Realizand locul unde se asezase,incep imediat a ma inrosi.
-Poti sa te dai jos? Esti greu, murmur, bineinteles mintind, insa era grav daca se trezea acel cineva la viata.

-Nu ma dau!Uite-asa!Raman aici pana cand ai de gand sa zambesti si sa razi din nou.Iti sta groaznic cand te comporti de parca ar fi picat cerul pe tine
Spun ducandu-mi mainile la san,stramband din nas.AM ramas in aceea pozitie,stand ferm,drept pe mandria lui,fara sa ma gandesc la viitoarele cauze ale actiunilor mele nu prea gandite de vre-o 18 ani incoace

Ah,era grav daca nu se dadea. Cum naiba voia sa rad? Asa ca prostul fara motiv?
-Macar zi-mi un banc si poate o sa rad, zic serios, punandu-mi mainile pe genunchii lui incercand sa il imping. Daca nu reuseam sa-l dau de tot jos,macar sa-l fi impins ceva mai departe de mandria mea.

Vazand ca nu avea sa renunte la starea asta deplorabila,ma incrunt de-a dreptul suparat
-Bine,fie cum vrei tu
Spun ridicandu-ma brusc de pe el.Imi apuc repede geaca,parasind in graba cortul.Nu aveam de gand sa stau langa un morocanos care nici macar nu-mi aprecia eforturile de-al schimba.Imi iau geaca pe mine,incepand sa ma indepartez repede de cort fara sa-mi pese ca as putea patii ceva.Eram mult prea nervos ca sa mai gandesc limpede la ora asta

Scapasem,in sfarsit scapasem ! Se daduse jos de pe mine la timp, insa ce avea de gand sa faca cu geaca aia. Deja la doua secunde dupa ce isi luase haina pe el nu-l mai vad in cort. Cum disparuse asa repede? Ma ridic in sezut,luand lanterna si luminand prin cort,poate era doar imaginatia mea si doar se ascunsese. Era cam imposibil la ce spatiu era in cort. Plecase,dar unde pe vremea asta?
-S-a suparat, constat, amintindu-mi tonul pe care imi vorbise. Cu siguranta s-a suparat ! zic de data asta mai tare,iesind din cort in cautarea lui fara sa ma imbrac. Pasesc prin zapada, vazandu-l pe drumul pe unde venisem aici.
-Shigo ! tip cat sa ma auda,miscandu-mi mainil;e in aer.

Mi-am bagat castile in ureche de la telefon,lasand ca BVB sa-mi cante pana cand surzeam.Mi-am bagat mainile in buzunarele gecii,privind incruntat tot inainte.Ma saturasem de locul asta.Mai bine nu as mai fi venit aici.Si cand ma gandesc ca am ajuns si sa-l iubesc pe pusti...abia acum imi dau seama ce prost eram.Cum am putut sa ma astept ca si el sa ma iubeasca?Minte de copil ce aveam.Cand el era atat de frumos si avea un corp de invidiat cum ma asteptam eu,un amarat de pusti schilod si ciudat pe de-asupra sa ma iubeasca?In timp ce gandeam astfel de lucruri,observ ca am ajuns din nou la lacul acela rosiatic.Rasaritul se potrivea deminune cu aceea culoare pe care o avea apa.Privesc atent aceea privelise,trist,lasand ca doua lacrimi sa mi se scurga pe obrajii palizi.Eram mult prea naiv

De ce nu-mi raspundea? Ma asteptam sa se intoarca la mine cu o fata zambareata si sa zica ca a glumit, iar eu sa imi cer scuze,insa nu a fost asa. Lasand totul deoparte,am luat-o pe urmele lui exact asa cum iesisem din cort : fara geaca, manusi sau caciula. Pe langa asta nici incaltat nu eram,aveam doar o pereche de ciorapi. Am inceput sa alerg prin zapada caci incepeam sa il pierd prin acel alb al iernii. Imediat dupa ce am inaintat cativa pasi am simtit cum mi se racesc picioarele,era si de asteptat daca nu purtam decat ciorapii. Ciudat insa, afara mi se parea mai cald ca ieri. Am luat-o pe urmele lui,avand grija sa nu ma impiedic.

Imi tineam mainile pe langa corp,lipsite de viata.Privirea-mi era pieduta in acel pastel de culori uimitoare insa atat de misterioase.Parca fiecare dintre ele astepta sa-i aflu propia poveste,cum au fost create si pe unde au umblat.Inima ma durea,batea incet mai mai sa se si opreasca.Obraji-mi usor rosii din cauza frigului purtau pe ei amprenta unor lacrimi grele si amare.Ce mai conta acum?Ceilalti aveau dreptate,nimeni nu m-ar putea iubi pe mine,un pusti fara nimeni aproape de el si care mai fusese si violat.Stateam pe marginea lacului inrosit parca de durerea mea,ce inca nu inghetase,asemanandu-ma cu o statuie de gheata:totul se vedea prin ea cum la fel se vedea si prin sufletul meu acum gol

Nu mai conta nimic acum decat sa ajung la el in picioare, chiar daca deja incepusem sa nu-mi mai simt picioarele. Alerg fara sa imi dau seama incotro ma duc,stiam doar ca sunt pe urmele lui. Il vedeam in fata mea din ce in ce mai aproape, vazand si lacul unde patinase cu o zi in urma. Afara soarele inca nu-si facuse aparitia complet pe cer, parca timid sa inceapa o noua zi, deci era cat de cat lumina dar nu cat mi-as fi dorit. Am rasuflat usurat cand am vazut ca statea calm in fata lacului si ca nu a incercat din nou gheata. Obosit de acel drum incep sa micsorez pasii, fiind la cativa metrii de Shigo.
-De ce nu mi-ai raspuns? l-am intrebat fara sa observ ca avea castile in urechi.

Oricat mi-as fi dorit de mult sa-l aud nu puteam cand Evanescence-Lies imi umplea gandul cu versurile lor alinandu-mi sufletul.Totul in jurul meu era o minciuna,aveau dreptate,insa am crescut in minciuna asta si am ajuns sa ma mint si eu,pe mine,ca intr-o zi totul se va schimba.Cat de prost am putut sa fiu sa cred asta.Mai las cateva lacrimi sa mi se scurga pe obraz,luand culoarea rasaritului ce nu se grabea deloc sa se sfarseasca,parca vrand sa ma tina asa,vrajit,pentru tot restul vietii caci,la fel ca si mine,el nu putea spera decat ca cineva avea sa-l priveasca uneori,cand era atat de frumos.As fi vrut sa fiu ca el,doar pete de lumina de care toata lumea se indragosteste fie ca vor,fie ca nu

Ma uit atent la el fara a face vreo miscare. Daca as fi stiut ca plange probabil mi-as fi schimbat imediat gandurile. Imi duc mainile incrucisate la piept,gandindu-ma cum ar trebui sa reactionez. El pur si simplu nu reactiona,nu se misca, statea acolo ca o stafie,in curand asa as fi fost si eu daca mai stateam mult cu picioarele in zapada. Imi misc usor talpile apoi decid sa pasesc atat de aproape de el,incat sa ii pun mainile pe umeri. Asa am si facut, sprijinindu-ma putin in el cat sa ma las in jos. Nici de data asta nu am observat ca plange, asa ca mi-am continuat intrebarea.
-Ce ai patit? De ce nu-mi raspunzi?

Fiind intrerupt din gandurile mele de acele maini ce le-am simtti pe umerii mei,am tresarit imediat.Castile din urechi mi-au cazut,putand sa-i aud vocea brunetului.Putin sepriat ca totusi n-ar fi el,m-am intors iemdiat cu fata spre el,dandu-ma un pas in spate.Nu mi-am sters lacrimile,pentru un moment nemairealizand ca abia mai puteam gandii.AM rasuflat usurat cand i-am vazut chipul,crezand ca era fantoma pustiului si venise sa ma ia dupa el.Doamne,cat de naiv mai puteam sa fiu si acum inima imi batea ca o disperata vrand sa-mi fuga din piept de frica.Nu realizasem ce ma intrebase,fiind putin surprins sa-l gasesc aici.Venise dupa mine,de ce?In loc sa stea in cort la caldura de ce batuse atat drum dupa mine?In plus il enervam,eram o bataie de cap in plus pentru el.Nu avea deloc sens

Am adoptat o pozitie de yoga,reusind sa imi iau degetele de la picioare intre maini pentru a le putea incalzi. Degeaba, si mainile si restul corpului imi erau reci,slabe sanse sa rezolv ceva. trebuia sa ma intorc cat mai repede in cort ,la caldura si sa il iau si pe Shigo cu mine. Nu raspunsese nici de data asta, facandu-ma sa banuiesc ceva, insa totusi reactionase. Ma uit cu coada ochiului spre chipul lui,fiind mai preocupat de incalzirea anumitor parti ale corpului decat de fata lui. Oricum ii era acoperita de breton,de abia putand sa ii vad obrajii rosi. Imi intind picioarele in fata, uitandu-ma in sus, spre el.
-Stai jos, vreau sa vorbim !
Daca acum avea sa reactioneze exact cum spusesem eu,inseamna ca ma auzea, dar se impotrivea total ori nu voia sa raspunda intrebarilor mele.